i will die someday coz of so much pleasure and awesomeness.

(skiam azi, si ziceam sa nu uit sa scriu. alogic m-am gindit , cumva, la asta, pur si simplu)

…sa scriu ca:

skiam,

vreo 2 ore juma, cross country si vreo citeva mici down hill-uri, aww tare placut. mai placute atunci, cind fata e mai mult de jumatate inghetata, pentru ca cealalta jumatate e acoperita cu strictete de caciula pe care am grija s-o trag peste ochi si urechi de fiecare data cind vreun fulg patrunde si se topeste pe pielea dezgolita.  multe lucruri placute simti cind skiezi. simti cum dor bicepsii si coapsele cind ridici un deal. iti simti propria rasuflare ca pe o briza de caldura tropicala pe buze si barbie.  dupa, simti caldura, multa multa caldura . ar fi interesant sa-mi privesc termograma corpului in asa moment. s-ar fi vazut atit de bine neufiromitatea si accentele, ca un nas inghetat vs maini fierbinti etc.

a, si muzica. am avut noroc sa-mi dau cumva seama ca n-ar fi rau sa-mi pun ipod’ul in buzunar inainte de a urca in masina,intru cit  s-a programat un drum lung – bucata de melodie nu strica nimanui, mai ales mie.  in asa fel, am accelerat si desaccelerat pe ritm de benassi, takos groove, lykke li, axwell bla bla bla .  aproape perfecta compozitie.

un trail lung si incurcat. fara harta, fara idee, fara experienta. in schimb, am avut ‘intuitie pidijeaba’, de-a mea.  am avut un finish si un timp stabilit in care , nicoleta – macar stai!

desigur, am vrut sa-l folosesc pe tot, pina la ultima secunda si sa fugaresc tot trail-ul si , in fine, sa fiu obosita si implinita.  pff am alergat prea rapid, abia obosita ,am ajuns prea devreme   la dead point.

extra-timp, fa ceva!

hai inapoi pe-acelasi drum -nu. hai mai pe-aproape , acus ma ratacesc ori acus cineva se-ntoarce la baza ori acus baza se’nchide dar eu inca ma prapadesc prin zapada si carari si a vdrug vreun ‘om neadecvat’ apare si nu se termina vesel  opaaaa . hai pe cararea aia.nu. pe cealalta. nu nu. du-te la baza si tarceste si asteapta. ei, nuu. bla bla blaaaaaaaa

iata asa , am vrut sa spun ca EU, gindesc. prea . mult.

si ce daca ma rataceam prin padure, si ce daca restu isi faceau griji, si ce daca aiuream de frica, si ce daca trimiteau masini dupa mine, si ce daca trimiteau politisti cu caini si cu lanterne ?! ceva se intimpla si era diferit si peste citiva urma sa-mi amintesc si las cu mandibula pe masa multi oameni a caror viata e sura. si care gindesc chiar mai mult ca mine. a mea are culori , oh are, dar poate avea si mai multe. mereu este loc de mai mult si de mai bine. mai ales cind e vorba de culoare.

eu ieri am adormit la 3.  si azi adorm la 1-2-3 .. undeva pe-acolo.

eu mai scriu

sa nu fi simtit diferit, nu scriam. dar ma gindesc si fac diferenta si ma mai gindesc  si imi dau seama. eu simt nu ca’ nu pot’, dar nu vreau sa fac acte ieftine  de rebelitate , iresponsabile de dragul ideii ca pot sa fac orice , nu vreau sa gresesc, nu vreau sa rid aiurea, nu vreau sa dorm prea mult, nu vreau sa pierd timp, nu vreau sa nu tin minte ce am facut noaptea trecuta, nu vreau sa stau prin wc’uri si sa privesc in pod, nu vreau sa nu pot raspunde la intrebari, nu vreau sa fiu indiferenta, nu vreau sa vorbesc necenzurat in public, nu vreau sa-mi permit sa umilesc, nu pot sa-mi permit permit sa nu ma respect.

mult prea multe lucruri care nu mi le pot permite sa le fac sau le zic, din simplu motiv ca le iau in consideratie. asa nu-i greu de trait. deloc. asa-i oarecum vesel pentru ca-i challenging. asa-i intens si cu sens si intr-un final, e la nivel.

( dar cum spunea cintecu’ de la icoana , ‘i’ll never ever change’, si multa nebunie-veselie-rupere-breduiala-trance-hiphop-stele-mare-aventura-carti-magie-inocenta-aiureaaaala dragoste visare, sta undeva la baza prin vreo gena sau vreo molecula de ADN)

poate sentimentul asta-i temporar, intru cit  ma aflu mai mult de juma’ de an intr-un mediu ireal de pasnic si mi s-o inrozat si inflorit si parfumat mintea si mi s-au pus aripi si corola si un shut in copilarie unde tot ce face e bine si frumos si meow.  poate pentru ca lucrez prea serios si cu responsabilitate pentru viitorii 3-4 ani de univer si bat la cap comisii de admitere  care ma fac si tfu tfu sper sa ma mai faca fericita . poate pentru multe alte chestii care m-au facut sa par fiu  tare matura . poate, foarte poate   nu suport sa spun ca lumea si viata si gindurile si totul e relativ, dar oameni -considerati genii -au spus ca asa este, si , ma rog, merg si eu cu turma de data asta.

asa-i de aiurea cind realizezi ca te contrazici pe sine insuti in vreo citeva paragrafe de ginduri fugarite.

asta tot are o explicatie. asa se primeste ca software-u meu imi permite sa alerg pe mai multe terenuri de ginduri si idei, si mereu e un brainstorming in cap,  eu o numesc ‘casha’ – asta-i foarte explicit. multe idei si paralele  si toate vor sa iasa , afara, la racoare, poate c-o speranta, cu speranta ca memoria mea vizuala o sa le digere. eu da, eu am memorie vizuala nebuna. imi iubesc pupilele si irisii si nervii oftalmologici. si biologia

si ce vroiam sa spuns e , ca am multe de facut.  si vreau sa vad Brazilia. si nu vreau sa fac planuri pentru ca mama mi-a zis ca asta duce la mess up’u lor. ea’i supersitioasa.

eu inca-s sub impresia dragoste-i de pe 17 Jan din lumea virtuala. asa multa dragoste.

oi, da’ eu despre dragoste nu prea scriu, si n-am prea scris. si-asa-s eu. eu trebuie sa scriu despre dragoste

a, si vreau mai repede sa vina februarie sa zbor in LA sa-mi vad 2 ingeri si sa ma imbat de zimbet cu ei.

si vreau sa dau testul de vineri la mate si sa incep lectiile de chitara. si vreau sa ma accepte in Milano si Berlin si Norvegia si Maastricht  si Lituania si Bulgaria . asa-i de grea asteptarea. Olanda-i frumoasa, si univerurile-s bune. poate olanda totusi.  decid in abia in martie.

“bai da tu te-i schimbat

mi se pare ca esti asa matura “

a ya o cheom?!

18

you know

pe cind nu eram inca majora, obisnuiam sa intreb just-majorii ce simt, care e diferenta, emotii, idei etc toti imi raspundeau a le niste legume ca nu-i nici o diferenta, tot aceeasi brinza, tot aceleasi feelinguri si idei si vise si atitudine si in fine. nimic deosebit

o-i fi eu atunci stranie. pentru ca , chiar daca am intilnit partea de baza a ideii de ‘matur/major’ prematur -independenta, am simtit ceva.

ieri,mergeam  in masina cu host dad , eram abia 5 pm si era departe de marele turning point. so well, atunci am avut tahicardie, am avut fluturi in stomac si in creier si in urechi si in picioare si .. ma gindeam ca, bai, eu deja ma simt altfel. eu am simtit PUTERE.   pe naiba, deja sunt on my own legal. una e sa traiesti independent si sa actionezi independent luind decizii, si alta e sa stii ca esti responsabil de a fi independent si nu ai alta cale, nu ai dreptul de a refuza de a fi matur, nu ai dreptul de a fi weak, nu ai dreptul de pierde , nu ai dreptul de a face share a unei parti din responsabilitate, etc etc

‘nu am dreptul’ suna rasist si incoerent. dar eu asta simt. si o simt nu ca pe o interdictie , dar ca pe o imputernicire, ceva ce am simtit des dar pentru scurt timp si fara identitate.

eu asa am numit-o. putere.

si’s fericita. mai fericita si mai dirza si mai independenta decit am fost. mai constienta si mai responsabila si mai ambitioasa si mai serioasa si mai plina de vise. mai plina de aventura, de puls fierbinte si cascadic. de adrenalina si viteza.

si iata asa.

am avut 2 teze. si-au trecut bine. si a trebuit sa-mi descarc bateria de impresii nebune si boom’uri emotionale.

eu mai tre sa scriu.

eu continui.

practic maine incepe ceva ce ar fi trebuit cu citeva luni in urma sa inceapa, astfel ca maine sa fi fost gen mijloc de proces, si nu wow.

dezinformarea e FFUUU. ei si iata.

maine Boston. maine DC.

nebunie in DC, then nebunie in NYC.

then Maine.

si ‘tarcim’ in Maine for a while dupa care LA.

Dupa ce ‘tarcim’ in LA for a while back to Maine, then

undeva.

ciao bitchachos!

mi-i a plinge.

azi refuz orice sarut pe obraz.  pentru ca mi-i sarat.

tre’ sa ajute.

http://www.armadamusic.com/music/?release=ARDI2525

si iarasi zbor.

si-mi aduc aminte  alte zboruri.

am impresia ca ramin repetenta la tema asta cu zboru’. adica tot pe loc. adica tot zbor.

——–

ultimatum interesant. intre pamint si cer.

iata alege. cumva.

usor? logic , da?

nu.

mie mi-e greu.  eu gasesc + si -  in egala masura pentru fiecare. iata asta pentru mine e usor.

ori zilele mele intr-adevar sunt , oarecum, nedesavirsite in termeni ai  formalitati si normalitatii si “ashe cum tre’”, ori eu caut sa mi se faca o gaura in cap ca sa ies afara sa privesc lumea asa cum e ea roza si obisnuita si “anume ashe”.

in fine, ideaa e totusi adecvata sensului vietii. intru cit noi doar suntem toti diferiti.

dar oricum. traind de milioane de ani pe pamintu’lasta, ne-am nascocit niste principii , breduri tabu-uri  , limite ,categorii  si toate insinuarile astea care… intr`un final, influenteaza capetz! ele uniformizeaza totul atit de “alb-pe-negru”.  noi , doar, toti vrem claritate, totul  cit mai concis si obiectiv.  astfel incit, treptat ni s`a dezvoltat un al 7′lea ori 8′lea simt : instictul de turma!

pai da, asa`i mai simplu sa faci diferenta , nu?

pff logic.

asa gindea si Hitler, sunt 2 categorii de fiinte in lume: rasa germanica, si restu. Ah, si un subpunct referitor la evrei – ei nu erau macar considerati fiinte.  Uite ca urmam un exemplu… de`o dragoste de urmat. asa`i?!

well, imi dau seama ca`s inhibata comparativ cu coloritul care iradiaza din oamenii care ma inconjoara. si eu stiu ca defapt , am un   ciudik curcubeu in mine.

el este. si  toti il stiu though.

bon, agree. poate gindesc acum ca`s inhibata deoarece e si normal sa fii mai, well, adecvata si serioasa intr-o lume FUCKIN noua. cu ochi si guri si urechi si nasuri noi.

anyway, vroiam sa spun ca`i admir. pentru ca sunt diferiti. si asta le place sa fie. putin conteaza pentru ei  daca uneori intrec limita (iaataaa si eu’s de-aia  cu citeva kg de  breduri “limite”) si ca sunt oribil de comici si stranii si vorbesc lucruri irationale si fac chestii “tuflite” de pereti.  who cares?! pai uite ii admir , pentru ca sunt atit de colorati si deosebiti. sunt ca o carte cu ilustratii pe care doar alergind-o cu ochii ii citesti tot sufletul.

mai era acolo o idee referitoare la “mister”. fetele oamenii trebuie sa fie misteriosi ca tot oamenii sa ii placa.

bai, good point, dar…

bun. privim din alt punct al spectrului. mister si culoare. asta`i numitorul comun .asta-i , somehow, perfect. o valoare.

iata eu asa vreau sa fiu.

pacat  ca n`am o oglinda care sa`mi arate si interiorul, nu numai exteriorul. pina si oglinzile sunt limitate.

of.

imbracata. incaltata. pieptanata. aranjata. astept.

aruncata pe pat cu laptopul pe perna in brate.  astept.

si am vrut sa dorm mult si normal macar azi. si n-a fost sa fie. am noroc des la planuri care ma trickuesc. si astept.

si ascult muzica buna  gen  ‘supa de pui pentru suflet’, cu mult pian, chitara , voce ragusita si senzatie de zbor.

m-apuca o rusine si-o vina chinuitoare gindidu-ma la mine (‘ea’ de citeva luni in urma) , de trancerul rupt, da’ rupt de tot. rupt de van Buuren, de Schulz, de Shogun, de W&W, de Gaia, de Miller etc

si-acum?! acum o brinza din alea. acum alt fel de ‘supa’.

how the heck it happend?!  how the heck it is sorta still like that?!

reiese ca principiul meu “never ever change” ii subred.  si-i un badass principiu though. el mie-mi place.pare  asa puternic.

si kak bi nu-i. haha dammit. eu-s nervoasa.

bun.

am inceput a sterge praful de pe clapele pianului. si-o fac mai des, si mai des, si cu mai multa dragoste, si mai multa, si mai mult passion si, si iata. si cint. si fredonez deja nu numai in dus. si am fost la auditie. si le-am placut. si astept raspuns. si curind musical’u.  asta-i atit de ‘eu ‘ din anii de gimnaziu. copilul cu apucaturi frumoase  in arta si iubitoare de fizica si mate.  si mai iubeam eu ceva. si pe cineva. eu oameni iubeam. ei, asta iubesc si acum. asta-i pe viata.

interesant, ce-am fost in alta viata?

idee n-am. si daca eu nu stiu, restul nimeni nu stie. si rezulta ca absolut nimeni nu stie.

hah, interesant ce voi fi in viata urmatoare?

da’ ea exista?

eu nu cred. dar totusi e entertaining. e mai vesel sa stii ca, totusi, nu exista  un sfirsit.

eu inca astept. si abdomenul e fierbinte de la laptop. iar nasu-i rece. e Maine. e iarna si e frig. m-am saturat de cacao fierbinte. eu fac exces de bunatate si frumos.

hm .funny. serios e funny cind stii o persoana puternica, cu principii si bine determinata, privire care taie si vorbe care conving – privind filme de Craciun, ca “Home Alone 3″, lacrimind de fericire.

eu aseara am plins de fericire.

bon, eu tre sa plec.

nevoie de vointa?! ah da, vointa. 

 nu. nu ma pot referi la dimineti utilizind acest lexem , chiar daca le reprezinta prin caleidoscopul realitatii mult prea perfect.

nu pot.

ma bucur ca totusi pot spune NU. dar mai des ma dezamagesc pentru ca balansez intre doua  scene de teatru. uneori intre 3, 4, 5 … totul e posibil intr-o lume multidemensionala in atitudini. chiar si adevarul e multidimensional . poate fi privit din atiiiit de multe perspective si judecat dupa atiiiiit de multe minti. care mai luminate, care mai incapatinate .

dimineata e sfinta.

ea, de fapt, e realitatea. momentul cind nu trebuie sa te lasi patat de priviri, violat de cuvinte, imbratisat de minciuni si sorbit de prostie.  momentul in care esti on your own way, with you and yourself.

ochii privesc lumea asa cum inima o  priveste . straniu, nedumerit, indraznet, imaginar si simplu.

hm, altceva

dimineata vreau sa fiu altcineva. cineva mai bun, mai puternic, mai de piatra si sa -mi reamintesc mai des de sensul cuvintului ‘whatever’.

… si iata cum incep a bate capu’. who knows me ar trebui sa fi spus acelasi lucru  in subconstient , cind a trecut cu ochii peste “whatever”.

si pacat.totusi.

nu stiu de ce anume ‘dimineata’.

ascult un playlist tare dulce.  serios. am o senzatie de dulce in suflet ascultindu-l.

si o senzatie  gen ‘viata-i frumoasa’. si bai, e chiar frumoasa. pentru fiecare dimineata a ei, pentru fiecare sunet pe care il pot sesiza, pentru fiecare privire pe care o pot prinde, pentru fiecare bataie de inima care accelereaza. pentru fiecare el/ea. pentru  revista de pe raftul din fata mea, care are un portret pictat atiiiiit de frumos si la care ma uit smecher de 3 minute si uit ce vreau sa spun.

eu multe vreau sa spun.

eu multe din ce vreau sa spun- nu spun.

spun ce trebuie mai des. si multi care ma stiu dau din cap involuntar , pentru ca …. ma stiu. 

si ei mai stiu ca in spatele lui “trebuie” , este ceva mult mai puternic de simplu  si mai timid in reactii, emotii etc … pentru ca-i , cumva, mai sincer.

si-as tot asculta melodiile astea, si-as tot sta in coltul asta, pe canapeaua aceasta rosie, zimbind pe furis , privind  in jur.

aud pian.

si-as zbura.