si totusi n-am uitat…
(skiam azi, si ziceam sa nu uit sa scriu. alogic m-am gindit , cumva, la asta, pur si simplu)
…sa scriu ca:
skiam,
vreo 2 ore juma, cross country si vreo citeva mici down hill-uri, aww tare placut. mai placute atunci, cind fata e mai mult de jumatate inghetata, pentru ca cealalta jumatate e acoperita cu strictete de caciula pe care am grija s-o trag peste ochi si urechi de fiecare data cind vreun fulg patrunde si se topeste pe pielea dezgolita. multe lucruri placute simti cind skiezi. simti cum dor bicepsii si coapsele cind ridici un deal. iti simti propria rasuflare ca pe o briza de caldura tropicala pe buze si barbie. dupa, simti caldura, multa multa caldura . ar fi interesant sa-mi privesc termograma corpului in asa moment. s-ar fi vazut atit de bine neufiromitatea si accentele, ca un nas inghetat vs maini fierbinti etc.
a, si muzica. am avut noroc sa-mi dau cumva seama ca n-ar fi rau sa-mi pun ipod’ul in buzunar inainte de a urca in masina,intru cit s-a programat un drum lung – bucata de melodie nu strica nimanui, mai ales mie. in asa fel, am accelerat si desaccelerat pe ritm de benassi, takos groove, lykke li, axwell bla bla bla . aproape perfecta compozitie.
un trail lung si incurcat. fara harta, fara idee, fara experienta. in schimb, am avut ‘intuitie pidijeaba’, de-a mea. am avut un finish si un timp stabilit in care , nicoleta – macar stai!
desigur, am vrut sa-l folosesc pe tot, pina la ultima secunda si sa fugaresc tot trail-ul si , in fine, sa fiu obosita si implinita. pff am alergat prea rapid, abia obosita ,am ajuns prea devreme la dead point.
extra-timp, fa ceva!
hai inapoi pe-acelasi drum -nu. hai mai pe-aproape , acus ma ratacesc ori acus cineva se-ntoarce la baza ori acus baza se’nchide dar eu inca ma prapadesc prin zapada si carari si a vdrug vreun ‘om neadecvat’ apare si nu se termina vesel opaaaa . hai pe cararea aia.nu. pe cealalta. nu nu. du-te la baza si tarceste si asteapta. ei, nuu. bla bla blaaaaaaaa
iata asa , am vrut sa spun ca EU, gindesc. prea . mult.
si ce daca ma rataceam prin padure, si ce daca restu isi faceau griji, si ce daca aiuream de frica, si ce daca trimiteau masini dupa mine, si ce daca trimiteau politisti cu caini si cu lanterne ?! ceva se intimpla si era diferit si peste citiva urma sa-mi amintesc si las cu mandibula pe masa multi oameni a caror viata e sura. si care gindesc chiar mai mult ca mine. a mea are culori , oh are, dar poate avea si mai multe. mereu este loc de mai mult si de mai bine. mai ales cind e vorba de culoare.
eu ieri am adormit la 3. si azi adorm la 1-2-3 .. undeva pe-acolo.
eu mai scriu
